Cartea consolarii divine

Nobleţea spiritului care rămâne detaşat este atât de mare încât ceea ce contemplă devine adevărat, tot ceea ce doreşte îi este acordat, şi tot ceea ce porunceşte i se îndeplineşte, într-adevăr, când spiritul liber rămâne într-o adevărată detaşare, îl constrânge pe Dumnezeu să vină către fiinţa sa şi, dacă el ar putea să rămână fără formă şi fără nici o oprelişte, ar lua forma proprie a lui Dumnezeu. Omul care rămâne într-o astfel de detaşare totală este într-atât de dus în veşnicie, încât nimic trecător nu-1 mai poate mişca, nimic carnal nu-1 mai poate încerca şi el este mort pentru lume, căci nu mai are plăcere pentru nimic pământesc. Este ceea ce gândea sfântul Pavel atunci când spunea: "Trăiesc, şi totuşi nu trăiesc: Christos trăieşte în mine".