In cautarea timpului pierdut

Desi aparitia primului volum al romanului nu a fost apreciata de editurile franceze, care il considerau a fi un fapt literar complet lipsit de viitor, ulterior critica literara a convenit ca romanul proustian este o creatie cu aspecte autobiografice, de analiza psihologica, in maniera bergsoniana. Intentia autorului a fost de a reconstitui trecutul nu ca durata consumata, ci ca exercitiu de percepere afectiva a consistentei unei etape. Pornit “in cautarea propriei existente”, Proust recurge la procedeul memoriei involuntare, crezind, ca siBergson, ca adevarul nu poate fi cunoscut prin procedeul obisnuit al ratiunii, ci numai prin sondarea timpului psihologic, categorie imposibil de divizat si aflata in permanenta curgere. In ciuda marii lui intinderi, epicul este punctul de rezistenta al romanului, el fiind substituit adesea de analiza minutioasa a unor senzatii si stari sau de notatii privind aristocratia in perioada ei de declin, viata saloanelor pariziene – de unde si latura evident sociala a intregului. Intr-o incercare de simplificare ingrata, am putea nota nucleul narativ al fiecarei carti astfel: Swann debuteaza cu evocarea copilariei personajului-narator, povestire intrerupta de inserarea unei secvente erotice, “O dragoste a lui Swann” (protagonista fiind Gilbertine, fosta sa tovarasa de joaca); urmatoarele doua carti continua aceeasi linie a epicului, relatind despre a doua dragoste, Albertine, si despre profunda admiratie pentru ducesa Guermantes; cu Sadoma si Gomora, prezentarea lumii proustiene isi schimba unghiul si personajele, in centru aflindu-se salonul familiei Verdurin, baronul Charles si degenerarea erotismului in gelozia fata de Albertine; Prizoniera si Fugara propun doua ipostaze ale feminitatii din perspectiva egocentrismului masculin (Albertine este un timp sechestrata, apoi reuseste sa scape, dar moare intr-un accident); ultima carte suprima cativa ani din cronologia evenimentelor si il semnaleaza pe naratorul-personaj reintors din provincie si descoperind multe date schimbate in paradisul copilariei. Aceasta revelatie, anume ca arta si memoria pot face ca timpul sa fie regasit, este mult mai profunda, instituindu-se ca idee centrala a cartii.