Primul delict

A auzit o izbitură în hol. Bărbatul încercase să se ridice, dar căzuse din nou, lovindu-se de perete. Căutând pe bâjbâite, Ann a simţit, în cele din urmă, suprafaţa metalică, tare şi rece. A strâns degetele care îi tremurau, în jurul armei — o Beretta. Ţinând arma cu amândouă mâinile, Ann a simţit piedica şi a ridicat-o. Apoi a apăsat pe trăgaci şi atras, ca să fie sigură că era încărcată. Explozia i-a bubuit în urechi, vibrându-i în cap, iar mirosul specific de cordită i-a pătruns în nări. Ce miros minunat! s-a gândit Ann, Cel mai grozav miros din lume. L-a inspirat cu lăcomie şi a simţit cum îi creşte încrederea. — Auzi, mizerabilule? a strigat ea respirând greu, ridicând arma şi ţintind spre uşă, cu încheietura mâinii drepte sprijinită de celălalt braţ. Dă-i drumul, deşteptule! Vino să pui mâna pe mine! A auzit un târşit de picioare pe podea.